Oi

Cum recunoașteți pododermatita infecțioasă la oi și când cereți ajutor

O oaie albă stă cu toate cele patru picioare la vedere pe o pășune, în timp ce o femeie cu un carnet închis privește de la distanță.

Ghid practic

Cum recunoașteți pododermatita infecțioasă la oi și când cereți ajutor

O oaie șchiopătează? Notați despre ce animal este vorba, ce schimbări observați în mers și când ați observat pentru prima dată aceste schimbări. Contactați medicul veterinar pentru a stabili cauza. Pododermatita infecțioasă poate provoca durere și șchiopătat, dar numai din felul în care merge oaia nu puteți ști dacă aceasta este cauza. Citiți analiza NVWA despre problemele copitelor la oi.

O oaie albă stă cu toate cele patru picioare la vedere pe o pășune, în timp ce o femeie cu un carnet închis privește de la distanță.
Cuprins
  1. Produse pentru acest ghid
  2. Notați șchiopătatul și modificările copitelor pentru a cere ajutor de specialitate
  3. Cereți medicului veterinar să evalueze suspiciunea de pododermatită infecțioasă
  4. Igiena copitelor și îngrijirea zilnică a oilor
  5. Materiale și rutine de îngrijire a copitelor
  6. Înregistrați șchiopătatul și urmăriți observațiile

Util pentru acest ghid

Aceste produse sunt legate de subiectele din acest ghid. Verifică pentru fiecare produs cum se folosește și la ce să fii atent când îl alegi.

Notați observațiile pentru fiecare oaie

Șnur de gât din cauciuc pentru oi, 25 cm

Șnur de gât din cauciuc pentru oi, 25 cm

Acest șnur de cauciuc este destinat unei plăcuțe de identificare purtate la gât de oi și vă poate ajuta să asociați notițele cu animalul potrivit.

La ce să fii atent când alegi Verificați dacă aveți o plăcuță de identificare potrivită și dacă șnurul de 25 cm se potrivește bine.

Pregătiți o baie pentru copite

Baie pentru copite de ovine, conectabilă, 120 x 40 x 18 cm

Baie pentru copite de ovine, conectabilă, 120 x 40 x 18 cm

Dacă medicul veterinar include o baie pentru copite în rutina de îngrijire, această baie pentru picioare, care poate fi conectată cu alte unități, oferă oilor o suprafață profilată pentru aderență la trecere.

La ce să fii atent când alegi Discutați mai întâi cu medicul veterinar dacă o baie pentru copite se potrivește abordării pentru turma dumneavoastră.

Notați șchiopătatul și modificările copitelor pentru a cere ajutor de specialitate

Urmăriți mai întâi cum merge oaia de la sine alături de turmă. Fiți atenți dacă face pași mai scurți, evită să se sprijine pe un picior, rămâne în urmă sau paște sprijinită pe genunchii picioarelor din față. Puteți privi copitele fără să forțați animalul? Dacă da, notați la ce picior observați o modificare a pielii dintre unghiile copitei sau țesut cornos desprins. Este util să spuneți și ce nu ați putut examina. Aceste semne sunt observații, nu un test pentru pododermatita infecțioasă. NVWA descrie semnele și limitele evaluării mersului.

Fișă de observații pentru discuția cu medicul veterinar
Ce notați? Ce scrieți?
Animalul și momentul Identificarea animalului, data și momentul când ați văzut prima dată schimbarea.
Mersul și comportamentul Pe ce picior pare să evite să se sprijine? Merge alături de turmă, se ridică și mănâncă la fel ca de obicei?
Copita vizibilă La ce picior ați putut privi copita și ce modificare ați văzut? Notați și dacă nu ați reușit să o priviți.
Turma și mediul Ce alte oi merg altfel? Unde au stat animalele și ați văzut locuri umede?
Contactul și pașii următori Când ați sunat medicul veterinar, ce ați stabilit și când veți comunica o schimbare?

Un scurt videoclip cu mersul oii poate ajuta să arătați ce ați observat. Faceți o fotografie a copitei doar dacă puteți face asta în liniște și în siguranță; nu examinați cu forța un animal care are dureri.

Cereți medicului veterinar să evalueze suspiciunea de pododermatită infecțioasă

Sunați medicul veterinar dacă bănuiți o boală sau observați copite dureroase. Spuneți de la început dacă o oaie nu se ridică bine, abia merge alături de turmă sau mănâncă mai puțin, astfel încât medicul veterinar să poată evalua situația. Ridicarea, hrănirea, comportamentul în turmă și șchiopătatul sunt observații relevante la o oaie care are nevoie de îngrijire. LICG recomandă să contactați un medic veterinar dacă suspectați o boală; ghidul de sprijin pentru luarea deciziilor al Universității Utrecht menționează aceste observații.

Să presupunem că oaia A rămâne în urmă și că mai târziu observați un mers neobișnuit la alte două animale. Comunicați ambele observații, nu doar ce ați văzut la copita cea mai afectată. Întrebați ce animale dorește să examineze medicul veterinar și ce pași următori sunt necesari pentru turma dumneavoastră. Pododermatita infecțioasă este contagioasă și poate necesita o abordare pentru întreaga turmă. Royal GD explică de ce poate fi importantă o abordare la nivelul întregii turme.

Igiena copitelor și îngrijirea zilnică a oilor

În timpul verificării obișnuite, urmăriți care animale merg fără dificultate alături de turmă și verificați periodic copitele pentru leziuni sau modificări. Fiți atenți și la locurile unde oile stau adesea pe teren umed. Umezeala și igiena insuficientă pot avea un rol în pododermatita infecțioasă. LICG recomandă verificarea periodică a copitelor; NVWA descrie factorii de mediu relevanți.

Dacă aveți o suspiciune, întrebați medicul veterinar cum să organizați cel mai bine contactul dintre animale și folosirea materialelor. Spuneți și dacă au fost aduse recent oi în turmă. Introducerea animalelor infectate și contactul indirect sunt posibile căi prin care pododermatita infecțioasă ajunge în turmă. Royal GD descrie aceste căi de transmitere.

Materiale și rutine de îngrijire a copitelor

Pentru prima discuție, identificarea animalului, notițele dumneavoastră și, eventual, un videoclip sunt mai utile decât un produs nou de îngrijire. Păstrați materialele curate separat de cele folosite la animalele examinate. În cazul pododermatitei infecțioase, materialele contaminate folosite pentru copite pot contribui la răspândirea bolii între oi. NVWA descrie transmiterea prin materialele folosite la îngrijirea copitelor.

Discutați numai după evaluare dacă un cuțit pentru copite, o baie pentru copite sau alte materiale își au locul în abordarea stabilită. Tăierea copitelor pe cont propriu nu este o metodă de a stabili cauza șchiopătatului. În plus, tăierea prea scurtă poate fi dureroasă. Citiți recomandările LICG despre îngrijirea copitelor.

Înregistrați șchiopătatul și urmăriți observațiile

Păstrați fișa de observații pentru fiecare animal împreună cu ceea ce ați stabilit cu medicul veterinar. La următoarea verificare, notați ce se schimbă în mers, în felul în care se ridică și în alimentație, precum și dacă mai multe oi merg neobișnuit. Stabiliți când veți comunica ce ați observat și luați legătura mai devreme dacă situația se înrăutățește. Astfel, medicul veterinar nu trebuie să se bazeze pe ce vă amintiți, ci poate discuta observațiile dumneavoastră succesive. Universitatea Utrecht menționează mersul, ridicarea și hrănirea drept informații relevante pentru oile care au nevoie de îngrijire.