Leziuni la gura oilor: notați schimbările și cereți ajutor
Ghid practic
Leziuni la gura oilor: notați schimbările și cereți ajutor
Observați cruste sau răni în jurul gurii unei oi? Notați ce vedeți și urmăriți dacă animalul mănâncă și bea. Sunați medicul veterinar dacă oaia pare să aibă dureri, consumă mai puțină hrană sau apă ori dacă apar simptome la mai multe animale. Crustele singure nu arată care este cauza. Zere bekjes este o denumire neerlandeză pentru ectima sau orf; în informațiile veterinare de limbă germană, afecțiunea se numește și Lippengrind. Aceasta este o posibilă explicație, nu un diagnostic pentru oaia dumneavoastră. Citiți mai multe la Royal GD despre ectima și la serviciul de cercetare veterinară din Baden Württemberg despre denumirea în limba germană.
Cuprins
- Produse pentru acest ghid
- Modificări vizibile în jurul gurii și al mameloanelor
- Vârsta, contactul și numărul oilor afectate
- Contactul în siguranță cu oile și igiena
- Consultați medicul veterinar în caz de durere, dificultăți de hrănire sau răspândire
- Discutați despre locurile de contact și curățarea spațiului
Util pentru acest ghid
Aceste produse sunt legate de subiectele din acest ghid. Verifică pentru fiecare produs cum se folosește și la ce să fii atent când îl alegi.
Notați identificarea animalelor
Marker rezistent la apă pentru crotalii – Allflex
Cu acest marker rezistent la apă puteți scrie un număr pe o crotalie sau pe o plăcuță de la gât, pe care să îl folosiți în formularul de observație.
La ce să fii atent când alegi Verificați dacă pe crotalie sau pe plăcuța de la gât există o suprafață pe care se poate scrie.
Organizați altfel pășunea
Plasă pentru oi 50 m, înălțime 106 cm, cu vârf dublu – Euro-Netz Combi
Cu această plasă mobilă pentru oi puteți organiza altfel pășunea dacă discutați cu medicul veterinar dacă izolarea este potrivită.
La ce să fii atent când alegi Stabiliți mai întâi împreună cu medicul veterinar dacă și cum separați animalele și verificați dacă gardul electric este adecvat.
Modificări vizibile în jurul gurii și al mameloanelor
Descrieți unde observați o modificare: de exemplu, pe o buză, în jurul nasului sau, la o oaie care alăptează un miel, pe un mamelon. Notați dacă vedeți o umflătură, o bășică, o rană sau o crustă și dacă locul respectiv se schimbă. Astfel de manifestări pot apărea în cazul ectimei, dar modificările asemănătoare pot avea și o altă cauză. RIVM descrie modificările vizibile la animale; Merck Veterinary Manual descrie și modificări ale mameloanelor și alte cauze posibile.
Priviți fără să forțați deschiderea gurii sau să desprindeți crustele. Dacă puteți face o fotografie fără să manipulați suplimentar animalul, notați cărui animal îi aparține și când ați făcut fotografia. O fotografie ajută la descrierea unei modificări, nu la stabilirea unui diagnostic pe cont propriu.
Vârsta, contactul și numărul oilor afectate
Notați dacă este vorba despre un miel sau despre o oaie adultă. Ectima este observată mai ales la miei, dar poate apărea și la animale mai în vârstă. În cazul unui miel, notați de la ce oaie suge. Numărați câte animale ați examinat și la câte observați o leziune asemănătoare. Astfel, puteți spune medicului veterinar ce se schimbă în grup. Sursa: RIVM despre manifestările la animale.
| Ce notați? | Completați pentru fiecare animal sau grup |
|---|---|
| Momentul | Când ați observat prima dată modificarea? Când ați verificat din nou? |
| Animalul | Numărul sau semnele de identificare, dacă este miel sau oaie adultă și, în cazul unui miel care suge, oaia de la care suge. |
| Locul și aspectul | Unde se află modificarea și ce vedeți? Menționați data unei eventuale fotografii. |
| Hrana și apa | Oaia mănâncă și bea ca de obicei? Vedeți mielul sugând de la oaie? |
| Grupul | Câte animale ați examinat și câte prezintă o modificare asemănătoare? |
| Contactul | Ce animale au stat împreună? Ce locuri de hrănire, materiale și îngrijitori au în comun? |
| Discuția | Când ați sunat medicul veterinar și ce ați stabilit pentru următoarea verificare? |
Completați formularul dacă observați o modificare la un alt animal. Contactul dintre animale și materialele folosite în comun sunt utile de discutat, dar pe baza unui astfel de contact nu puteți deduce de unde provine problema. Ghidul RIVM despre orf descrie contactul direct și indirect ca posibile căi de transmitere.
Contactul în siguranță cu oile și igiena
Orf se poate transmite de la oi la oameni. De aceea, purtați mănuși și îmbrăcăminte de protecție când îngrijiți animalele, evitați contactul direct cu zonele suspecte și spălați mâinile cu apă și săpun după contact. Apoi scoateți hainele purtate lângă animale pentru a le spăla. Nu mâncați și nu beți lângă animale. Este mai bine ca persoanele cu răni la mâini, copiii mici și persoanele cu imunitate scăzută să evite contactul cu animalele care prezintă zone suspecte. Consultați recomandările RIVM despre orf și ghidul RIVM pentru prevenție.
Dacă o persoană prezintă simptome cutanate după contactul cu oile, spuneți medicului de familie când a avut loc contactul. RIVM recomandă menționarea contactului cu animalele în cazul simptomelor apărute după contactul cu oi sau capre.
Consultați medicul veterinar în caz de durere, dificultăți de hrănire sau răspândire
Sunați medicul veterinar dacă o oaie are în mod evident dureri, mănâncă sau bea mai puțin, un miel nu suge bine de la oaie, o oaie care alăptează are leziuni pe mameloane sau un animal devine apatic. Dacă un miel nu suge, nu așteptați până la următoarea verificare obișnuită. Contactați medicul veterinar și dacă apar modificări la mai multe animale. Leziunile gurii pot îngreuna consumul de hrană; și mameloanele dureroase pot perturba alăptarea. LICG recomandă să anunțați un medic veterinar dacă suspectați o boală; Merck Veterinary Manual descrie problemele de hrănire și alăptare în cazul ectimei.
Spuneți la telefon despre ce animal este vorba, de când observați modificarea, câte animale sunt afectate și ce ați remarcat în privința hrănirii, consumului de apă sau suptului. Întrebați cum dorește medicul veterinar să evalueze animalele și ce puteți face cel mai bine între timp.
Discutați despre locurile de contact și curățarea spațiului
Verificați ce locuri de hrănire, garduri, paie și ustensile folosesc animalele în comun. Notați ce ați curățat deja și discutați cu medicul veterinar dacă izolarea și curățarea suplimentară sunt potrivite. În cazul orf, crustele și materialele contaminate pot avea un rol în transmitere. Curățarea nu dovedește că a fost găsită cauza și nu înlocuiește evaluarea unui animal bolnav. Sursa: ghidul RIVM despre orf și prevenție.